Se întâmplă ca uneori să fim neputincioși în fața copiilor noștri. Putem vedea comportamente indezirabile, putem vedea probleme în atitudinile lor, pe care nu știm cum să le abordăm. Dificultatea în a găsi soluții pentru problemele lor și, implicit, ale noastre, ale părinților, e cauzată de subiectivismul nostru, de partea emoțională atât de intensă din relația părinte-copil.
Astfel, rolul specialistului este să identifice cauza, sursa problemelor în mod obiectiv și, pe baza acestora, să stabilească într-un mod structurat demersul de consiliere. Prin această planificare, se ajunge la optimizarea comportamentală a copilului, descoperireași dezvoltarea resurselor personale.
Copilul face parte dintr-un sistem numit „familie” și orice efort depus de el în vederea optimizării comportamentale este necesar să fie egalat de efortul susținut din partea tuturor membrilor familiei.
Pe baza instrumentelor standardizate, dar și a altor metode precum observarea și interviul, efectuăm evaluări psihologice pentru copii și adolescenți (0-19 ani).
Prin intermediul acestor evaluări, se surprind mai multe arii de dezvoltare: personal-social, de limbaj, motorie, deprinderile adaptative, abilitățile de comunicare, autonomie – autoîngrijire, social etc. De asemenea, pot fi identificate, unde există suspiciuni, anumite tulburări (anxietate de separare, fobii, ADHD, depresie, stres-postraumatic etc.).
Pentru categoriile de vârstă adecvate, se pot efectua evaluări neuropsihologice, evaluarea aptitudinilor cognitive, evaluarea emoțiilor, evaluarea intereselor și a valorilor, evaluarea strategiilor de învățare etc.
În evaluarea copilului sau a adolescentului, se tine foarte mult cont și de opinia persoanelor semnificative din viața lui (părinți, apartinători, educatori, profesori). În acest fel, evaluarea este complexă, structurată și pe baza ei se realizează un plan de intervenție adaptat nevoilor reale ale copilului.
În procesul comunicării, componenta esențială este cea verbală. În cazul în care apar dificultăți pe parcursul dezvoltării ei, apar ulterior și dificultăți de adaptare, dificultăți emoționale și se creează obstacole în legăturile și relațiile cu cei din jur.
În perioada antepreșcolară și preșcolară, limbajul copilului se dezvoltă intens sub toate aspectele: pronunție, vocabular, structurarea propozițiilor. Etapele de evoluție se succed rapid astfel că, în jurul vârstei de 5 ani, copilul are o vorbire clară și se poate exprima în propoziții fără dificultate.
Logopedia la copii se recomandă pentru întârzieri în dezvoltarea limbajului, dificultăți de comunicare specifice întârzierilor în dezvoltare, dificultăți de articulare, tulburări de voce, tulburări ale limbajului citit – scris.