Supervizarea în psihoterapia pozitivă se concentrează pe dezvoltarea capacităților profesionale ale psihoterapeutului, precum și pe analiza relației terapeutice dintre acesta și clienții săi.

Unul dintre elementele cheie ale procesului de supervizare îl reprezintă analiza transferului și a contratransferului, precum și a modului în care acestea pot influența desfășurarea procesului terapeutic.

Supervizarea în psihoterapia pozitivă se bazează pe principalii piloni ai acestei abordări:

• identificarea conflictului actual și a celui bazal, precum și analiza mecanismelor de apărare activate în raport cu aceste conflicte;
• identificarea și utilizarea capacităților primare (a ști și a cunoaște) în raport cu dificultățile întâmpinate de client;
• armonizarea și echilibrarea celor patru dimensiuni fundamentale ale vieții: corporalitatea, relațiile sociale, sensul / viitorul / spiritualitatea, precum și munca și realizările.

De asemenea, se pune accent pe utilizarea unor tehnici provenite din alte abordări psihoterapeutice, în vederea adaptării și personalizării procesului terapeutic în funcție de nevoile, resursele și particularitățile fiecărui client.